Ele se înşiră, una după alta, mereu aceleaşi zile de toamnă, deosebindu-se între ele doar prin cele câteva minute în plus cu care se luminează dimineaţa şi se întunecă seara. Ne îndreptăm către iarnă, un anotimp face loc altui anotimp, înaintăm şi totul continuă. În curând zăpada va albi şi mai mult orizontul deja alb, deja umedm către care ne îndreptăm împreună, tu pasager al somnului şi eu invitata discretă a călătoriei tale.
Mă scol dimineaţa ca să aştept seara. Cobor nişte scări, urc altele, merg de-a lungul coridoarelor, întâlnesc oameni, schimb câteva vorbe, merg prin oraş, traversez străzi, privesc ceasul, cerul sau trecătorii, dar nu trăiesc decât pentru această clipa a înserării în care vin să te regăsesc în trenul tău fantomă. În spatele geamului straniului nostru vagon, defilează zgomote îndepărtate, clipesc luminile oraşului pe care nu l-am sfârşit încă de străbătut. Puţin îmi pasă unde mă duci, eu te urmez, îţi iau mâna şi închid ochii. Viteza ta e mereu aceeaşi, traiectoria ta pare trasată. Anotimpuri se vor înlănţui altor anotimpuri şi tu vei fi mereu acolo...
photo
photo
0 comments:
Trimiteți un comentariu