Iluzie

A record of the delightful piece they're going to play this evening, ladies and gentlemen, your attention please! And now, the moment we've been all waiting for, is here. I have something to tell you: a story.

photo
Afară era rece. Niciun tramvai, evident, niciun troleu şi niciun taxi. Străbătură pe jos străzile cufundate în noapte. Ea se culcă în patul mare cu aşternutul desfăcut şi adormi pe dată. El stinse lumina, se lăsă alături, cu braţele sub cap şi încremeni în nemişcare. Prin geamul larg cu transparentele coborâte cerul mijea de ziuă. Şi el urmărea prin ceaţă dunga presupusă a tapetului sub tavan. Era obosit şi somnul se ţinea departe de el. Respiraţia uşoară a femeii îi răsuna calmant în ureche. Se întoarse şi o fixă îndelung. De ce oare îi pomenise ea, fără tact poate, de episodul acela confuz din zorii cunoştinţei lor? Un avertsment? Nu, simţea că nu e un avertisment. O întrebare, mai curând, pe care şi-o adresase sie însăşi, dar, cu siguranţă, vizându-l şi pe el. Fără nicio aluzie şi fără morală. Dar de ce acum...? O întrebare la care s-ar fi cuvenit să caute un răspuns.
Neapărat? Fiecare întrebare cere obligatoriu un răspuns?
Eiii, nu... Şi tresări speriat: Elis, o strigă el. Elis abia clipi. De unde... până unde... dialogul nostru ratat?! O declaraţie de amor...? Ea deschise cu un efort ochii mari: Nu ştiu. El o examină atent şi o lungă secundă ezită, nesigur pe sine, istovit de moarte. Trase înfrigurat aerul în piept. Transpirase. Eii, îşi spuse, nu o să se mai întâmple. Şi cu glas tare: Te sechestrez, Elis.
Şi sări din pat cu expresia unui om lovit de un fier încins. Schimbarea produsă dincolo, parcă, de evenimentele la care fusese martor şi parte. O schimbare pe care o resimţea aproape fizic. În bine, în rău? Dar avea oare importanţă? Oare visase? Patul îi era gol. Simţea că îl cuprinde nebunia, de ce nu mai era lângă el?!
Resemnarea ajunsă biată virtute. Şi din nou senzaţia stranie că el însuşi...

Când eşti obişnuit să fii rănit, obişnuieşti să răneşti şi nu prea mai crezi în poveşti, nu? E timpul să plec, e târziu şi trebuie să dormiţi.

Delirul unui bolnav febril

Presiune crescută pe milimetru pătrat de nervi. O fisură, o falie. Un "infract" al sufletului cu trimiteri spre inimă şi spre scoarţă. Posibil, nu? Din nou întreb... Impetuozitatea - o faţadă, o mască, ascunzând o sensibilitate fragilă pe care vânturile reci... Cei ce îşi încarcă pe umeri peste cât pot duce! Nesăbuiţii!
Victorioşi sau nu, nimerind în cer sau iad, oamenii nu sunt numai ceea ce reuşesc să faca, ci şi ceea ce vor să facă. Să-i judecăm şi după miza pe care o pun în joc, chiar dacă numărul e necâştigător. Hmm... Miza! Cunoaştem, cunoaştem. Rataţii superiori şi morile de vânt. Cutezanţa puerilă dobândind nimbul sublimei temerităţi. Şi refuzul de a te mula după împrejurări, de a simula cel puţin supunerea. Da, da... Există eşecuri şi eşecuri aspirând spre rangul de operă, spre rangul de destin.
Şi îmi reiau o veche idee... Dacă totul a fost doar aspiraţie? Aspiraţia nu se poate constitui şi ea în operă şi în destin?
Oricum, finis comediae, finis comediae...


Poveste

photo
Afară îl întâmpina un aer rece, de iarnă care nu vrea să mai plece, care-i puse sângele în mişcare şi îl înviora. Până acasă ar fi avut de mers pe jos cam patruzeci de minute, se simţea totuşi obosit şi se gândea să se bage mai repede în pat şi să adoarmă. Se îndreptă astfel spre prima staţie de tramvai. În staţie aşteptau câteva femei, zgribulite, cu copii somnoroşi de mână. Tramvaiul lui, i se spuse, tocmai plecase. Traseul nu era dintre cele mai circulate şi până la următorul ar fi avut înca de zăbovit. Se hotarî astfel să străbată drumul apostoleşte. O plimbare, la urma urmei, nu i-ar fi stricat.

Un ceas rotund, vag luminat, fixat în vârful unei coloane, arăta, la o încrucişare pustie, ora. Nu era prea târziu, lume puţină, însă. Din când în când maşini cu farurile aprinse goneau de-o parte şi de cealalta a străzii. Nu se grăbea, ritmul egal al paşilor pe asfalt îi făcea bine. Sfârşeala de la început începuse să dispară. Îşi amintise că nu mai dăduse de ceva vreme pe la sală...

Îi plăcea, de fapt, să umble, îndeosebi noaptea, când toate zgomotele încetau şi doar pocnetele familiare ale propriilor tălpi pe trotuare îl însoţeau, închipuind un fundal sonor calm şi armonios. Sclipatul lunii, reflexele stinghere ale felinarelor, îi priau. Fiinţa sa lăuntrică respira în voie, straturile îmbâcsite care-l împiedicau să ajungă la el însuşi se pulverizau, mintea îi pulsa cu limpezime şi mai vioi. Altfel de relaţii decat în plin vacarm diurn stabilea într-o asemenea ambianţă de intimă şi destinsă reculegere cu lumea.

Se oprise odată, târziu, foarte târziu, lângă un bărbat prăbuşit în lungul unui zid. Putea fi un om beat, putea fi însă şi un om răpus acolo de boală. Era un bătrân într-o haină jerpelită şi cu o claie de păr zburlit acoperindu-i fruntea şi ochii. Îl apucase de umăr şi bătrânul se ridicase în capul oaselor, trăgându-şi picioarele sub el. Printre pleoapele zbârcite sclipea o privire ageră şi zâmbitoare. Nu-i era rau, se culcase pur şi simplu şi se odihnise un pic. Răspunsul sunase atât de firesc încât orice alte întrebări ar fi părut de prisos. L-ar fi condus spre casă sau până undeva aproape de casă, i-ar fi dat nişte bani... Banii, cu un surâs binevoitor, îi fuseseră primiţi, în schimb, să se clintească de pe locul său vagabondului nici nu îi trecea prin gând. Fumaseră împreună câte o ţigară, vorbind când şi când, contemplând doar întunericul şi tăcerea. Întunericul şi tăcerea...

- Frumoasă noapte, oftase apoi bătrânul, ehehe...
Şi se înfiorase infrigurat, ascunzându-şi, o clipă, degetele în mânecile lungi ale hainei. Stranie şi caldă înţelegere se ivise între ei vreme de un ceas. Nu se chestionaseră indiscret, făcuseră prea puţină risipă de cuvinte, se mulţumiseră să inhaleze cu lăcomie fumul de tutun şi atât. Ştiau şi unul şi celălalt că nu se vor mai întâlni niciodată, iar dacă se vor mai întâlni nu se vor recunoaşte. O secundă de iluminare. Restul nu conta şi nu ar fi avut de ce să conteze.

Dacă, totuşi, în această seara îi va fi fost dat... Chiar dacă nu acelasi, oricum însă acelasi... Locul era pe aproape. Traversă o piaţă, pătrunse pe o străduţă, pe aici parcă... iată clădirea cât o fabrică, un depozit abandonat, desigur, la poalele peretelui din faţă...
Iluzie. Nimeni nu se afla ciuntit acolo. Totul curge, nu? Nimic nu se repeta, nici revelaţiile sau ceea ce ni se pare nouă, printr-un consens al fiinţei noastre intime, că ar fi revelaţii.

Instrucţiuni de folosire


Femeia pe care tocmai vrei s-o întrebuinţezi a fost făcută din iubire, şi de aceea nu poate funcţiona fără acest combustibil. Ai grijă să-i faci mereu plinul.
Dacă o iei în braţe, nu uita să repeţi constant gestul. Reacţionează la fel de minunat la sărutări şi mângâieri, ba chiar la cuvinte calde şi simple.
Când e tristă, încearcă să o faci să zâmbească. Dacă nu ştii cum, fă dragoste cu ea, va avea apoi cel mai frumos zâmbet.
Nu lovi niciodată o femeie, căci vei înceta să mai fii bărbat şi vei deveni o jigodie, chiar şi pentru copiii tăi. Ei nu vor uita niciodată că ai bătut-o pe mama lor...

Femeile, chiar şi cele mai sofisticate, au bucurii dintre cele mai simple - o floare, chiar şi una sălbatică, le dă atâţia fiori cât un barbat nu poate înţelege... Să nu uiti de ziua ei, de 1 Martie si de 8 Martie, de ziua casniciei, dar, neaparat, macar o data, într-o zi oarecare, din banalul motiv ca ti-e draga... joia asta nu uita sa-i duci o floare, poate chiar pe cea care-i place ei, nu pe cea care s-a gasit la colt...

Iubeste-o dimineata si vei fi si tu fericit. Abia pe la ora prânzului îti vei da seama de ce-ti merg toate atât de bine si de ce abia astepti sa ajungi din nou acasa, chiar si dupa ani buni împreuna.

Nu intra peste ea în baie si nici n-o pândi când se aranjeaza! Cele mai multe femei prefera sa le vezi doar în varianta finala. Respecta-le misterul si... jumatatea de ora de stat în baie foloseste-o pentru micile tale placeri „vinovate", oricare ar fi ele.

Nu uita niciodata ca femeia are nevoie sa-i spui cât e de frumoasa, cât îti e de draga si cât de tare-ti lipseste. Când vei uita aceste mici detalii, viata ta va fi tot
mai seaca si mai lipsita de noroc, caci nici unui barbat nu-i merge bine fara un suflet-pereche lânga el.

Nu te îngrijora ca piesele din care e facuta femeia se mai deterioreaza si îsi mai schimba aspectul. Doar unele pot fi înlocuite, însa e preferabil sa observi ca si
piesele tale suporta exact aceleasi transformari....

Respecta-i familia, prietenele bune si pe colegii de serviciu. Armonia se instaleaza mai ales atunci când esti primul care o practica... Cu cât esti mai sociabil si mai placut de lumea din jurul ei, cu atât vei fi mai iubit si mai respectat...

N-o transforma în sclava ta, chiar daca ea îti face cu dragoste si mâncare, si masaj la picioarele obosite, si... lista de cumparaturi. Ajuta macar în micile treburi administrative si îi vei putea cere orice în schimb...

N-o umili si n-o jigni niciodata, mai ales în public sau de fata cu copii - nu vei face decât sa fii din ce în ce mai putin barbat... din ce în ce mai putin inteligent...

Scoate-o în oras, la masa, macar din când în când. Se va topi uitându-se în ochii tai, chiar si atunci când tu vei trage cu coada ochiului la alta...

Nu râde de pasiunile ei ciudate. Asa par si ale tale, doar ca tu ai mereu norocul sa fii înteles si apreciat pentru ele.
Nu-i spune ca s-a îngrasat, mai bine propune-i sa alergati împreuna.

Daca ai prietene femei, asigura-te ca-ti respecta sotia sau iubita si ca nu reprezinta vreo panica pentru ea. Altfel, vei ramâne doar cu prietenele si nu e sigur ca asta siai dorit.

Nu o mai compara cu mama ta sau cu alte femei din viata ta - precis e mai buna ca ele în multe alte privinte, de vreme ce ai ales-o pentru viata în doi.
Nu-i strica bucuriile marunte - exact din ele se încarca si, fara sa stii, din energia ei te încarci si tu.

Ascult-o când vrea sa te întrebe, când încearca sa te cunoasca si sa te înteleaga - atunci te iubeste cel mai mult, desi pentru tine pare invers în acel moment.
N-o înlocui cu alta pentru o ora de placere. Înlocuieste în tine partea ticaloasa cu una virtuoasa si te vei simti un barbat minunat. Când vrei sa pleci de tot, pleaca hotârât, nu te tot întoarce, caci ranesti grav un suflet care a fost lipit de-al tau.
Nu încerca sa aplici aceste reguli pe oricare femeie, caci cu fiecare dintre ele si tu vei fi alt barbat.....

Femeia functioneaza perfect când o iubesti perfect. Când nu-ti mai place cum functioneaza, sigur i-ai facut ceva nepotrivit chiar tu, iubirea vietii ei...

Acum vreo câteva săptămâni am primit articolul acesta pe mail de la un fost coleg de liceu, Mihai. Mi-a plăcut mult articolul şi m-am gândit că s-ar cuveni să adaug şi eu, neaparat, câteva lucruri, înainte de a-l posta aici. Mi-am dat seama, însă, că ceea ce ţineam eu să mai menţionez sunt, totuşi, fleacuri în comparaţie cu ce a trecut în revistă Mihaela Rădulescu. Aş fi împuiat pagina cu fleacuri şi cuvintele ar fi fost în gura mea ca paiele. Aşadar, mă abţin... :)

Eu când vreau să dorm, dorm

Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place ca atunci când vreau să dorm, să dorm. Urăsc să fiu trezită sau, mai rău, să nu fiu lăsată să adorm. Veţi spune că sunt o răsfăţată ordinară şi că fac mofturi, dar nu e aşa. Am avut o copilărie foarte nefericită, având în vedere faptul că dormeam cu părinţii în aceeaşi cameră, iar dacă ar exista vreun concurs de sforăit, tatăl meu ar câştiga lupta de departe. Uneori sforăia şi mami. Aveam impresia că se vor prăbuşi pereţii peste noi. Adormeam greu, plină de nervi, ură şi frustrare. Visam la ziua în care voi avea camera mea. Ziua aceea a venit destul de târziu... aşadar am avut parte de multe nopţi albe... 

Nopţi care au început să se repete odată ajunsă la facultate. Uneori pentru că aşa vreau eu, alteori pentru că pur şi simplu e imposibil să te sincronizezi cu alte 4 colege de cameră. Tu vrei să dormi, una vrea lapte încălzit la microunde. Tu vrei să dormi, alta vrea să-şi usuce părul. Tu vrei să dormi, alta vrea să asculte Jesus loves me. Tu vrei să dormi, una vrea să se epileze. Tu vrei să dormi, alta sforăie. Tu vrei să dormi, una vine. Tu vrei să dormi, alta pleacă. Am ajuns să trăiesc trauma din copilărie... Timp de aproape 2 ani de facultate, am fost terorizată, la propriu! 
photo
Mă rog, după cum spuneam, la tăţi ni-i greu, de aceea, io sunt foarte încântată de noua mea achiziţie: astupuşuri. :D
Le folosesc deja de o săptămână... şi tot chinul meu a luat sfârşit. Sunt foarte mulţumită de ele. Uneori, seara, mă grăbesc să termin cât mai repede lucrurile, sar peste folositul aţei dentare, mă spăl pe dinţi în grabă... abia aştept să ajung în pat, excitată de faptul că ştiu că voi dormi profund, ca un bebeluş. Ajung în pat, arunc o ultimă privire infernului în care trăiesc (urlete, râsete, muzică, discuţii despre biserică), pun un dop... zâmbesc, senzaţia de enervare dispare, îi spun la telefon noapte bună iubitului meu, pun alt dop, zâmbesc larg, îmi privesc colegele, văd cum dau din papagal şi am o satisfacţie nebună să ştiu că nu mă afectează, mă întind... şi mă las purtată în lumea viselor. Şi parcă plutesc. Îmi amorţeşte tot corpul, mă relaxez... Trăiesc un orgasm care e numai al meu şi nimeni nu mi-l poate distruge... Singura problemă e că am început să întârzii din ce în ce mai mult, fiindcă nu prea aud alarma dimineaţa. :D Dar merită tot sacrificiul.

P.S. Ale mele sunt roz. :)

Deshumare

Un copil nu povesteşte neliniştea. O trăieşte şi gata. Lasă să-i fie impusă. O păstrează într-un ungher al minţii, o acumulează, o congelează, o liofilizează. Şi apoi, brusc, când e adult, o regăseşte înlăuntrul său ca pe un calcar alb şi uscat. Nu mă mai gândeam la ea. Tu mi-ai adus-o în minte acum.


La ce e bună iubirea, dacă nu o împărtăşeşti cu celălalt?

Copyright © 2009

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără
înştiinţarea, respectiv aprobarea proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

„Încurcătura unui copil răsfăţat” - site realizat de Blogger în colaborare cu Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template