O lumină de miere îmbrăca totul şi te făcea să-ţi spui că ziua e atât de frumoasă, încât ar fi fost nedrept să moară cineva pe tot pământul. Priveam pierdută, prin geamurile prăfuite ale troleului, la agitaţia oraşului. Oraşul extremelor... Aş fi vrut să-i spun totul, dar nu-mi găseam cuvintele. Cuvintele...
Copilăria nu se împiedică de cuvinte.
Aş fi vrut să-i văd ochii, să-i cred, să mă uit la el, să-l privesc simplu, fără gesturi şi cuvinte, să nu mai irosesc sentimente. Ştiam amândoi cum se declină fericirea, n-aveam nevoie de declaraţii şi temenele.
Strângeam în mână un ceas. Un ceas de buzunar cu lanţ. O cutiuţă metalică, rotundă, acoperită cu o sticlă bombată, peste care se lăsa, cu pocnet, capăcelul pereche. Îl priveam fascinată şi deodată, fără să ştiu prea bine ce fac, am început să-i vorbesc cu fervoare, ca într-o rugăciune de mulţumire. Era o rugăciune naivă şi emoţionantă, spusă şoptit, ca un înlocuitor pentru mâna menită să mângâie. Trăiam realitatea vie a fericirii la simpla atingere a cadranului alb şi rece.
Fericirea nu se împiedică de cuvinte.
...doar pentru tine, ascultă.
2 comments:
tu erai totul pentru mine de dinainte sa te fi nascut,atunci cand nici macar nu stiam ce inseamna totul pentru mine,ai foat,esti si vei fi intotdeauna totul pentru mine,motivul pentru care traiesc si te iubesc,imi dai motive sa te iubesc si mai tare:) mai ai?
Hmm... Lasă-mă să mai scotocesc niţel prin tolba asta, să văd ce mai găsesc... :P Pentru tine trebuie să mai fie multe lucruri frumoase. :)
Trimiteți un comentariu