Uite, uite, Ciuboţica-cucului...

photo

Se trezi în zori, o lumină alb-albăstruie pătrundea în cameră, bănuia că e devreme... Rămase cu ochii închişi fără a se clinti de pe locul ei, era obosită, îşi simţea trupul istovit până la cea din urmă fibră, adormise târziu spre 2 noaptea şi acum trebuie să fi fost orele 4 sau 5 dimineaţa. Îşi săltă cu efort o pleoapă şi fixă în trecere ceasul. Nu greşise, fireşte. Era 5. Îşi înfundă capul în pernă şi continuă să zacă sub pătură.
Coborî după un timp din pat şi schiţă pe jumătate ameţita câteva mişcări de respiraţie. O apăsa pieptul, nu-i ajungea aerul. Intră în baie cu gândul să facă un duş rece, dar... Sfârşeşte, în cele din urmă, cu o baie fierbinte. Nu mai făcuse demult baie dimineaţa. Se jucă apoi cu prosopul ca atunci când era mică, că tot îşi amintise de copilărie cu o seară în urmă. Somnolenţa i se risipi întru câtva. 

Îşi pregăti o cafea şi o bău în balconul strâmt al bucătăriei, cu coatele rezemate pe marginea balustradei. Bea simandicos, cum îi era obiceiul, dintr-o ceaşcă bleu. Se opreşte brusc, ca şi cum ar fi uitat ceva. Îşi trece mâna prin păr şi, dintr-odată, avu revelaţia faptului că... Zâmbeşte.
Zâmbeşte larg, neconvingător, ca într-o oglindă, exersându-şi charmul.
O concluzie? O învălui dintr-odată o caldă emoţie. Un surâs grav al ochilor peste care fluturau firele de păr. Şopteşte un "Te iubesc..." şi vocea i se frânse într-o scurtă ezitare.
Ce bine era sub pătură.