Pe un sentiment, la vale, m-am întors prin timpuri îndepărtate. M-am făcut mică şi am trecut cu ochi sclipitori prin poze, dincolo de ziduri, pereţi şi aşa mai departe. Undeva se rupeau bucăţi de lună, eu traversam clipele pe diagonală şi în odaia goală din nou mi-a fost urât. Uneori nu poţi defini totul, aşa cum uneori nu-mi aduc aminte decât că am râs. Am râs mult împreună.
Dar poate că altădată, într-o altă viaţă...
photo
6 comments:
Sau poate chiar in asta...dar doare, poate, prea rau, ca sa pastrezi asta asa proaspat in memorie...de aceea pare asa indepartat...totul.
Pace si dragoste!
A încetat de ceva vreme să mai doară... acum e linişte. O linişte surdă. :)
Time travel is already here, otherwise why do we always forgive but never forget, just to travel between yesterday and today in order to redeem every single piece of our souls that we left behind...
Credeam că mă pot recupera pe bucăţele, din toate pozele acelea cu margini franjurate de prea multe ruperi şi relipiri. Le-am cerut, dar nu mi le-a adus nimeni... Ulterior am realizat că nimic din ce putem recupera nu e la fel de important pe cât e timpul. El nu mai poate fi recuperat.
Nu trebuie sa te ancorezi in trecut, e bine ca exista un trecut...dar asta ar trebui sa insemna experienta, din el vine forta sa te ridici si sa mergi mai departe! Trecutul e combistibilul si nu masina. ;) Ca prea ejti trista ...zau asa !
Tristeţea e un sentiment normal şi nu ar trebui negat :P
Trimiteți un comentariu