Aşa începe antologia de 11 scrisori pe care Oscar, un băieţel de 10 ani, bolnav de leucemie, doreşte să le trimită lui Dumnezeu, în ciuda resentimentelor şi a neîncrederii în acesta. Nu vreau să vă spun mai multe, pentru că aşa cum spune Oscar mai sus, scrisul e un fel de minciună frumoasă, ceva pentru oameni mari... şi, oricum, găsiţi multe recenzii online, iar cei care aţi citit Monsieur Ibrahim et le fleurs du Coran vă puteţi face o idee asupra însemnătăţii cărţii.
Eu vreau doar s-o recomand, nu vă ia decât o oră şi poate câteva lacrimi. Ce-i drept, eu am plâns încontinuu chiar şi când am recitit-o a doua zi, dar mi-a oferit atâta linişte... :)
10 comments:
:(
Don't be sad! >:D<
Cat de frumoasa e asta de-ai pus-o in articol. Atat de bine scrisa din toate punctele de vedere. Nu cred ca exista ceva sa nu-mi fi placut la ea, atat stilistic cat si din punct de vedere al exprimarii. Realist.
Mă bucur că-mi împărtăşeşti părerea. Şi mie mi-a plăcut mult :)
Suna bine :-? o si notez :D
Auzisem de ea, iar acum, m-ai convins sa o citesc. :)
Bia, Andreea, vă doresc lectură plăcută şi, dacă nu e deranjul prea mare, să-mi spuneţi cum vi s-a părut povestioara. :)
Imediat ce termin cartea pe care o citesc acum...caci vad ca e scurta si daca aman, poate uit. :) La cate carti asteapta, iti dai seama. :)))
Emotionanta si trista...dar superba...asa mi s-a parut...
Mă bucur că ţi-a plăcut. Eu am citit-o într-o perioadă mai puţin prielnică şi a reuşit să-mi aducă un soi de oază de linişte. Ca un duş răcoritor după o oră de jogging. :)
Trimiteți un comentariu