 |
| photo |
El. El nu poate face asta. Nimeni nu poate. Nimeni nu ştie cum. E o artă, un dar. Mă protejează, dar nu reacţionează. Reacţionează, dar nu-şi găseşte timp să citească ceea ce scriu. Nu-mi sesizează toate stările, nici nu vorbeşte despre mine. Nu scrie în mod direct despre mine, nu-mi dă numele, învăluie totul în simboluri şi metafore care în timp vor deveni nesemnificative.
Pur şi simplu primesc totul fragmentat, incomplet, insuficient, frustrant. Şi mă simt singură şi trebuie să mă întorc la jurnal ca să-mi ofer tipul de reacţie de care am nevoie. Trebuie să mă hrănesc. Primesc dragoste, dar dragostea nu e de ajuns. Oamenii nu ştiu cum să iubească...
...dar eu mă voi scutura de starea asta!!! Îmbrăcată în haina mea verde nouă-veche (o haină veche revopsită) ies repede în primăvara amară. Rătăcesc pe străzi reci, căutând cea mai bună pernă din pene pentru el. Ajung acasă şi găsesc ceea ce aştept: un bebe ciufulit de somn.
- Ce vrei la micul dejun? Ouă cu şuncă. Mă duc să îţi cumpăr ouă şi şuncă.
Şi ies în fugă şi mă întorc în fugă şi fac cafea. Iar el spune:
- De asta am nevoie, o femeie în casă. Chiar înainte de a venit tu mă trezisem. Voiam să mă culc la loc, dar eram treaz şi mă gândeam că e infernal să te trezeşti singur. Şi ai venit tu!
După micul dejun am stat în pat, sărutându-ne tandru. Era obosit după o noapte albă în care a scris ceea ce îl rugasem, nuvela Primăvară neagră. A adormit. I-am cântat să adoarmă, dar după ce a adormit am simţit o singurătate întunecată, întunecată. M-am pregătit să plec. M-a rugat să îi pun ceasul să sune la ora cinei. În timp ce mă pudram mă gândeam că eu aş fi preferat să mor decât să adorm câtă vreme era el lângă mine. Eu n-aş fi putut adormi.
Zgomotul uşii în timp ce ieşeam l-a trezit.
- Te simţi bine, urâto?
Îmi venea să plâng. M-am apropiat de pat, am îngenuncheat să-l sărut şi atunci disperarea m-a înăbuşit. Am lăsat capul în jos...
- Mă simt singură, iubitule...
Singură. Sunt singură. Sunt atât de singură încât nimeni nu o să mă poată lecui vreodată. Dar el credea că mă simţisem singură doar câteva clipe, pentru că el adormise.
Ajunsă în stradă, am plâns. Am plâns şi ieri şi plâng şi acum, în timp ce scriu. Probabil o să plâng şi mâine.
12 comments:
de ce nu îi vorbești, direct, deschis? spune-i că îl iubești, că știi că și el te iubește, dar că ai nevoie de el într-un anumit fel ca să nu te simți singură.
fiecare om are un limbaj al iubirii. întreabă-l care este limbajul lui. nu te închide în tine. nu te revărsa în jurnal. vorbește-i. cu sinceritate. altfel nu cred că se poate.
e drept, eu am pierdut vorbind așa, cu sinceritate. am pierdut pentru că ea nu a putut să-mi ofere la fel de mult. pentru că nu simțea la fel de mult.
dar poate el simte.
Singuratatea este izolarea de dragostea lui Dumnezeu care de fapt este raspuns la cele doua
porunci mantuitoare :iubirea de Dumnezeu si de aproapele.Cand te simti singur esti cu spatele la Dumnezeu.Dumnezeu este pretutindeni ,dar cel mai aproape de noi.Unde decat in inima noastra , prin harul de la sf.Botez.Il cautam in nori si el este in inima noastra nu? Aici este infierea-Tatal,infratirea-Fiul,mangaierea-Duhul sfant.Unde-i singuratatea???
Dana, eşti sigură că ai citit ceea ce am scris în postarea asta? Sau ai tras concluziile imediat ce ai citit titlul. Eu vorbesc despre o femeie care se simte singură dintr-un anume punct de vedere. Se simte singură fiindcă între ea şi bărbatul său nu există comunicare, fiindcă ea îi oferă tot ceea ce ar vrea şi ea să primească, dar nu primeşte, fiindcă îi lipseşte atenţia lui. Ori acum să vii şi să îmi spui că ea se simte singură fiindcă s-a izolat de Dumnezeu mi se pare mie cel puţin o aberaţie, dacă nu o idioţenie. După teoria ta, faptul că într-o relaţie nu merg bine lucrurile nu denotă superficialitatea celor doi, lipsa de comunicare, responsabilitate şi atenţie, ci izolarea unuia sau amândurora de Dumnezeu. Hai să fim serioşi, că Dumnezeu ne dă, dar nu ne bagă în traistă, trebuie să mai luptăm şi noi puţin. Şi dacă susţinem că „îl iubim pe Dumnezeu” nu înseamnă că în mod automat toate problemele noastre se vor autorezolva în mod divin. Şi subiectul ăsta controversat cu Dumnezeu pe mine mă cam depăşeşte.
Spuneai ceva despre cele două porunci mântuitoare, care dintre ele e mai importantă, prima sau a doua?
Poti sa oferi iubire celuilalt ,daca te apropii de Dumnezeu,care este iubire.Atunci iti umpli fiinta de iubire,si astfel poti darui si celorlalti.
Amandoua poruncile sunt importante,trebuie sa incepi cu prima ca sa ajungi la a doua.Doamne ajuta!
Biblia nu e tocmai de acord cu tine. Acolo spune că mai presus de orice este Dumnezeu. Şi dacă el îţi cere să-ţi sacrifici aproapele în numele Lui, tu trebuie să te supui... „din nemărginită iubire”. Dar atunci ce se întâmplă cu iubirea aproapelui?
Acesta fiind un aspect, celălalt aspect este legat de postarea mea. Acolo eu spuneam că femeia oferă iubire, dar nu primeşte, drept urmare se simte singură. Şi da, ea e mai păcătoasă, fiindcă nu se mulţumeşte doar cu iubirea primită de la Tatăl ceresc, ea vrea şi iubirea lui, a bărbatului ei, dar nu o primeşte. Conform spuselor tale, asta înseamnă că nu ea e cea departe de Dumnezeu (ea e aproape de Dumnezeu, care e iubire, şi-a umplut inima de iubire şi acum oferă iubire, numai că nu primeşte), deci cel departe de Dumnezeu ar fi el, că el nu îi oferă ei iubire. Şi eu nu cred că mângâierea Duhului Sfânt îţi poate alina singurătatea pe care o simţi în căsnicie, că altfel te-ai călugări.
Laura Brown din "The Hours"
:) Ce e cu Laura Brown, Dani?
era un personaj din filmu' "the hours".strange ca nu l-ai vazut :P.nu vorbea mult doamna Laura Brown dar cand citesc postul tau ma gandesc ca exact la fel simtea si ea.
p.s.am observat ca folosesti o gramatica impecabila;sper sa nu te deranjeze daca o mai dau pe engleza,daca las maiusculele pe altadata s.a.m.d. :)
Nu, spre ruşinea mea, nu am văzut filmul, dar l-am trecut pe listă după ce am urmărit astăzi un trailer şi am citit câteva review-uri despre el. Voi reveni cu păreri după. :)
Ce coincidenţă! Tocmai am văzut la o colegă de cămin romanul Orele, de Michael Cunningham, o voi ruga să mi-l împrumute. Până dau de film, o să citesc mai multe despre d-na. Brown. :P
n-am citit cartea..adica habar n-aveam ca exista o carte in spatele filmului :D.spune-mi cum a fost, daca apuci s-o rasfoiesti.
Actually, there is a movie behind the book... :)) Romanul a câştigat premiul Pulitzer şi PEN/Faulkner. :P Dar, paradoxal, bârfele spun că filmul e mai profund decât cartea. Eu am început deja să citesc şi în 15 minute se termină şi download-ul filmului. Ahh... I feel so nervous. :D
Trimiteți un comentariu