Nu ştiu alţii cum sunt, dar mie îmi place ca atunci când vreau să dorm, să dorm. Urăsc să fiu trezită sau, mai rău, să nu fiu lăsată să adorm. Veţi spune că sunt o răsfăţată ordinară şi că fac mofturi, dar nu e aşa. Am avut o copilărie foarte nefericită, având în vedere faptul că dormeam cu părinţii în aceeaşi cameră, iar dacă ar exista vreun concurs de sforăit, tatăl meu ar câştiga lupta de departe. Uneori sforăia şi mami. Aveam impresia că se vor prăbuşi pereţii peste noi. Adormeam greu, plină de nervi, ură şi frustrare. Visam la ziua în care voi avea camera mea. Ziua aceea a venit destul de târziu... aşadar am avut parte de multe nopţi albe...
Nopţi care au început să se repete odată ajunsă la facultate. Uneori pentru că aşa vreau eu, alteori pentru că pur şi simplu e imposibil să te sincronizezi cu alte 4 colege de cameră. Tu vrei să dormi, una vrea lapte încălzit la microunde. Tu vrei să dormi, alta vrea să-şi usuce părul. Tu vrei să dormi, alta vrea să asculte Jesus loves me. Tu vrei să dormi, una vrea să se epileze. Tu vrei să dormi, alta sforăie. Tu vrei să dormi, una vine. Tu vrei să dormi, alta pleacă. Am ajuns să trăiesc trauma din copilărie... Timp de aproape 2 ani de facultate, am fost terorizată, la propriu!
 |
| photo |
Mă rog, după cum spuneam, la tăţi ni-i greu, de aceea, io sunt foarte încântată de noua mea achiziţie: astupuşuri. :D
Le folosesc deja de o săptămână... şi tot chinul meu a luat sfârşit. Sunt foarte mulţumită de ele. Uneori, seara, mă grăbesc să termin cât mai repede lucrurile, sar peste folositul aţei dentare, mă spăl pe dinţi în grabă... abia aştept să ajung în pat, excitată de faptul că ştiu că voi dormi profund, ca un bebeluş. Ajung în pat, arunc o ultimă privire infernului în care trăiesc (urlete, râsete, muzică, discuţii despre biserică), pun un dop... zâmbesc, senzaţia de enervare dispare, îi spun la telefon noapte bună iubitului meu, pun alt dop, zâmbesc larg, îmi privesc colegele, văd cum dau din papagal şi am o satisfacţie nebună să ştiu că nu mă afectează, mă întind... şi mă las purtată în lumea viselor. Şi parcă plutesc. Îmi amorţeşte tot corpul, mă relaxez... Trăiesc un orgasm care e numai al meu şi nimeni nu mi-l poate distruge... Singura problemă e că am început să întârzii din ce în ce mai mult, fiindcă nu prea aud alarma dimineaţa. :D Dar merită tot sacrificiul.
P.S. Ale mele sunt roz. :)
7 comments:
"Răsfăţată ordinară"? Eşti prea dură cu tine. Dacă ţie îţi palce să dormi, foarte bine. Nu te mai simţi vinovată atât. :)
Aaa... Păi îmi place. Ce bine e când te trezeşti după un somn dulce... :X
Chiar merg arţu...#($&@(& alea? Că tare-aş avea şi eu nevoie de-o pereche...
Corina, la mine funcţionează perfect. Le recomand cu căldură. :D
Cuvintealese, cred că am şters by mistake comentariul tău... Am încercat şi varianta ta, dar nu a dat roade. Probabil pentru că nu sunt adepta violenţei :D
Pffff...tot caminul m-a obligat si pe mine sa-mi iau prima pereche.
Dar adormeam greu cu ele, fiindca simteam ca imi pocneste capul. Se facea prea mare presiune acolo la mine.
Dar intotdeauna imi cadeau pana dimineata, deci alarma nu o ratam :)
Insa colega mea de apart mereu doarme cu dopuri. Indiferent unde e. Si chestia asta imi da si mie o mare libertate de miscare. Sa vin, sa plec, sa imi usuc parul, Jesus loves trebuie sa incerc. :P
Cînd eram la Cluj am primit de la prietena de atunci astfel de dopuri. Le-am folosit de cîteva ori, îmi plăcea că erau calde cînd le băgam în ureche, şi apoi se dilatau :d
Miruna, şi eu am întâmpinat puţine dificultăţi la început din cauza presiunii pe care o simţeam. Imediat după ce le puneam aveam senzaţia că stă ceva să explodeze şi mă lua imediat o migrenă. Pe urmă mi-am dat seama că le băgam prea tare :D
Răduci, bine zici... E un sentiment foarte plăcut să le simţi înăuntru calde... dilatându-se. Noi, femeile, le-am putea chiar confunda cu altceva. :P
Trimiteți un comentariu