S-a oprit la un pas de temelia zidului. Pe alocuri tencuiala îl părăsise, cărămizele plezneau la soare, solzii igrasiei erau larg deschişi în aer, dar nimic nu-i spunea ce rost ascunde acest monument ridicat în faţa singurătăţii sale. Fără să ţină cont de faptul că s-ar putea găsi pe undeva vreo poartă sau vreo scobitură prin care să-şi găsească loc de trecere, uitând să se asigure că nu se află nimeni prin preajmă, a purces la escaladarea zidului. Sărind de partea cealaltă, nu se aşteptase să se dovedească a fi într-atât de înalt! Se prăbuşea necontenit într-o tăcere de câteva ori mai adâncă decât cea din care venise... Când a ajuns printre firele de iarbă, singurătatea sa se sfârşise. Întâlnise un alt Pitic. :)
4 comments:
Esti o frumoasa:)
Printre altele...
dragă puff, am revenit ;)
Oo... şi ai revenit în forţă! :) Îmi place noua înfăţişare (încă mă chinui să descopăr cum pot lăsa impresii pe acolo, pe la tine...). :)
din păcate nu poți lăsa impresii, așa este construit tumblr :( sper să scriu rînduri frumoase, și asta să compenseze cumva lipsa dialogului :) pt. urgențe există adresa de mail din header ;)
Trimiteți un comentariu