Se scutură din salcâmi...

Se scutură din salcâmi o ploaie de amintiri parfumate. Este o vreme astăzi care mi-ar părea plăcută pentru a scrie fleacuri preţ de cinci sau şase ore, ca să spun vrute şi nevrute, ca să citesc izbutitele parodii ale lui Zamfy, ca să-mi omor timpul.

Însă am două mari nenorociri. Una singură m-ar distruge poate, dar trăiesc între cele două fiindcă sunt contrarii. Fără această obişnuinţă tristă, fără această descurajare, fără această părăsire, fără această dispoziţie sufletească tihnită faţă de tot ceea ce s-ar putea dori, activitatea care mă zoreşte şi mă frământă m-ar mistui într-o clipă. Dar plictiseala îmi slujeşte cel puţin ca să-i încetinesc desfăşurarea. Ar domoli-o şi mintea, dar între aceste două mari forţe raţiunea mea e foarte slabă. Nu poate face altceva decât să cheme într-ajutor pe una, când cealaltă iese învingătoare. O duc astfel într-o lâncezeală maximă... câteodată chiar mă fură somnul, iar între timp, lângă un douăzeci şi unu a mai venit un unu. :)

photo