Două dintre cele mai frumoase poezii citite recent...
Du-te!
Mă laşi în urmă şi pleci fără mine.
Mă laşi în urmă şi pleci fără mine.
Nu te vei uita vreodată înapoi.
Aşa eşti tu, nu pot să te condamn.
Mă laşi în urmă şi lipsa ta mă doare
Şi cerul meu se întunecă
Şi toate lucrurile pier.
Mă laşi în urmă şi-mi iei…
Îmi iei clipele
Îmi iei zâmbetele,
pe care le păstram împreună,
Îmi iei anii pe care i-am dorit,
Îmi iei visele,
Îmi iei tot fără a mă întreba
De vreau.
Ia-mi iubitule şi lacrimile!
Ia-mi iubitule şi coşmarurile din noapte!
Ia-mi şi nopţile în care voi fi singură!
Ia-mi şi amintirile,
Pe care le voi construi fără tine.
Ia-mi iubitule tot!
De ce eziţi?
Te temi că o să doară?
Te temi că nu le poţi duce pe toate?
Ia-le iubitule! nu te teme
Lasă-mă cu mine şi du-te!
Zâmbeşte liber pe alte drumuri.
Du-te!
Mă dor...
Mă dor ochii, de greutatea viselor ce apasă încă pe ei,
Mă dor umerii de povara ochilor tăi închişi peste clipe,
Mă dor picioarele obosite în căutarea ta,
Mă dor munţii pe care i-am lăsat departe şi
Săruturile ce s-au uscat în bătaia vântului.
Mă dor anii ce vor să vină,
Mă dor anotimpurile ce lasă în mine parfum de crini,
Mă dor urletele nestrigate şi
Cuvintele nerostite.
Mă dor toate dintr-o dată
Iar…tu taci
Lângă mine dormi tăcut
Şi nu observi cum toate mă cuprind
Până nu voi mai fi nici om,
Nici munte,
Nici apă limpede de izvor.
Mă doare tăcerea ta!
