Se afișează postările cu eticheta iluzii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta iluzii. Afișați toate postările

Toamna, o căruţă de cărat melancolii

Şi nimeni nu a observat atunci că, dintre toate locurile, acolo, într-o lume în care unu plus unu refuza să mai facă doi, în acea solitudine particulară, personală, care mă înconjura, m-am îndreptat către dansul viselor uitate. Toate amintirile mele îmi vorbesc pe măsură ce dansez, la fel cum scoicile de mare se sfărâmă sub picioarele mele pe plajă. Fiecare val care se sparge trezeşte în mine reverberaţii la distanţă. Aud răsunând în mine zilele de mult apuse şi în mintea mea întreaga serie nesfârşită de vechi pasiuni se avântă înainte ca valurile mării. Îmi amintesc spasmele, suferinţele, dorinţele în rafală, care şuierau ca vântul în pânze şi tânjirile mari şi ambigue care se răsucesc în întuneric ca un stol de pescăruşi într-un nor de furtună.
Şi când lumea pleacă fără să îmi spună, o las în braţele verii, iar mintea mea rătăcitoare se întoarce pentru împrospătare la toamna fără iluzii, aşa cum un călător prăfuit se scufundă într-o iarbă moale şi stufoasă, făcându-se linişte.
Cunosc liniştea asta... o linişte foarte înaltă şi liniştită.



photo

Mai ştii să visezi?

De ce nu-mi spui tu? Eu ştiu că mi-ai lipsit prea mult ca să te caut şi că... două vise adunate formează tot un vis. Mi-ar plăcea să te simt lângă mine atunci când mă-ncearcă sentimente negative, îndoieli sau incertitudini. De ce? Pentru că te-am simţit din prima clipă centrat şi puternic. Pentru că tot atunci am ştiut că eşti periculos de inteligent şi… pentru că, cel mai important, imi doream să faci parte din viaţa mea. Dacă asta îţi creează disconfort, iritare… de fapt, s-ar putea să ai dreptate. Să visez la momente cu tine, momente de linişte, momente în care m-aş bucura de tot, în care mi se va umple sufletul de recunoştinţă că „ceva” sau „cineva” m-a făcut să te cunosc... Dacă primeam şi posibilitatea să văd... să aud... să miros... să ating... să fac parte... Sau măcar să particip, să contemplu, să tac şi să admir, să mulţumesc, să iubesc...

Şi totuşi... Să ne jucăm de-a implicarea doar pentru că-i frumos şi pasionant? Pentru că ştim că ne putem juca doar de-a iluzia, rămânând conştienţi de ea?!

photo

Copyright © 2009

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără
înştiinţarea, respectiv aprobarea proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

„Încurcătura unui copil răsfăţat” - site realizat de Blogger în colaborare cu Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template