Pentru memoria mea, memoriile mele...

Intru în pădure când încă soarele nu luminează. După cum răsare, văd că o să fie o zi frumoasă. Merg prin frunzele încă jilave, prin petale de trandafiri, printre mărăcini, printre mestecenii ocrotitori. "Stau lângă un lac întins de vegetaţie, cuprins de animaţie. Aud apa cum coboară încet, licurit de tropot şi par clopoţel şi tac...". Un simţământ al acelei fericiri care se poate întâmpla mă frământă cu putere, mă îmbie la drum şi îmi apasă cugetul. Mă urc, mă cobor, umblu ca un om care vrea să se bucure... apoi un suspin, o uşoară mâhnire şi o întreagă zi proastă.

Versuri Aforic ft. Abiotic - Sunt singur