Mai ştii să visezi?

De ce nu-mi spui tu? Eu ştiu că mi-ai lipsit prea mult ca să te caut şi că... două vise adunate formează tot un vis. Mi-ar plăcea să te simt lângă mine atunci când mă-ncearcă sentimente negative, îndoieli sau incertitudini. De ce? Pentru că te-am simţit din prima clipă centrat şi puternic. Pentru că tot atunci am ştiut că eşti periculos de inteligent şi… pentru că, cel mai important, imi doream să faci parte din viaţa mea. Dacă asta îţi creează disconfort, iritare… de fapt, s-ar putea să ai dreptate. Să visez la momente cu tine, momente de linişte, momente în care m-aş bucura de tot, în care mi se va umple sufletul de recunoştinţă că „ceva” sau „cineva” m-a făcut să te cunosc... Dacă primeam şi posibilitatea să văd... să aud... să miros... să ating... să fac parte... Sau măcar să particip, să contemplu, să tac şi să admir, să mulţumesc, să iubesc...

Şi totuşi... Să ne jucăm de-a implicarea doar pentru că-i frumos şi pasionant? Pentru că ştim că ne putem juca doar de-a iluzia, rămânând conştienţi de ea?!

photo

2 comments:

alin spunea...

e abia inceputul....inceputul e intotdeauna mai timid,dar cu rabdare si cu intelegere vei ajunge sa gusti din frumusetea trecerii timpului si sa te bucuri de ceea ce vezi,simti,gusti....o sa vezi....piticul nu era acolo in iarba din intamplare...te astepta pe tine

Anonim spunea...

Uof, scumpo...aş vrea să îţi spun "te înţeleg" şi să mint. Dar..te înţeleg...şi atît.

Trimiteți un comentariu

Copyright © 2009

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără
înştiinţarea, respectiv aprobarea proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

„Încurcătura unui copil răsfăţat” - site realizat de Blogger în colaborare cu Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template