Tu, eşti globul de cristal
ce-mi arată drumul către mal
când mă pierd în lumea mea şi-aş vrea
să-nving tristeţea grea...
Tu, nevăzut, dar te simt,
te ignor, dar nu pot să mă mint,
eşti în ceea ce respir, eşti tu,
firul ce mă leagă de miracolul din zori
când din vis cobori, în tot ce ating în jurul meu
chipul tău îl văd mereu, în gând
eşti orice, oricum, oricând...
Tu, aşteptarea din amurg
când secundele încet se scurg
cu atingeri moi de catifea
alintate-n mâna ta.
Tu, eşti ideea de intens
căutării mele-i dai un sens,
un motiv ca să încerc mai mult.
Tu eşti vocea ce-o ascult,
eşti chemarea de demult
ce mă face să nu-mi aparţin, nu mai sunt eu,
nu mai e nimic al meu, eşti tu...
Nu pleca, nu spune nu...
(Conexiuni - Tu)
0 comments:
Trimiteți un comentariu