Sunt prea mică

Casa era încântătoare. Am pregătit patul ca să-l primesc pe doctor mâine. Îmi plăcea decorul liniştitor în care Prinţesa avea să avorteze.
Am stat în apartament vorbindcu copilulmeu. I-am spus că ar trebui să-i pară bine că nu e aruncat în lumea asta neagră în care până şi cele mai mari bucurii sunt întinate de durere, în care suntem robi ai forţelor materiale. El se agita şi dădea din picioare. Atât de plin de energie, o, copilul meu, copilul meu creat pe jumătate pe care îl voi arunca înapoi în neant. Înapoi în obscuritate şi în inconştient, şi-n paradisul nefiinţei. Te-am cunoscut; am trăit cu tine. Tu eşti doar viitorul. Tu eşti abdicarea. Eu trăiesc în prezent, cu bărbaţi care sunt mai aproape de moarte. Eu vreau bărbaţi, nu o viitoare extensie a mea într-o ramură. Micuţul meu încă nenăscut, îţi simt picioruşele lovindu-mi pântecele. Micuţul meu încă nenăscut, e foarte întuneric în camera în care stăm, la fel de întuneric cum trebuie să fie şi pentru tine înlăuntrul meu, dar e probabil mai dulce pentru tine să stai la căldură decât e pentru mine să caut în această cameră întunecoasă bucuria de a nu şti, de a nu simţi, de a nu vedea, bucuria de a sta nemişcat şi liniştit într-o căldură şi un întuneric deplin. Cu toţii încercăm mereu să regăsim această căldură şi acest întuneric, această viaţă fără durere, această viaţă fără durere, această viaţă fără nelinişte ori teamă ori singurătate. Tu eşti nerăbdător să trăieşti; dai din picioruşe, micuţul meu încă nenăscut; trebuie să mori. Trebuie să mori înainte de a cunoaşte lumina sau durerea sau frigul. Trebuie să mori în căldură şi întuneric. Trebuie să mori pentru că nu ai tată.
Sunt prea mică. N-am fost construită pentru maternitate. Sunt înconjurată de atâta dragoste că-mi vine să plâng.

photo

9 comments:

Lillee spunea...

Momente grele care ne face sa parem niste criminale..

Anonim spunea...

cutremuratoare aceasta postare!

Weekender spunea...

O lacrima ... atat pot.
Mi-am cautat cuvinte, dar sunt inutile.

realbadpisy spunea...

Greu sa pot spune ceva la o atfel de postare...ca si aici sunt momete in care orice ai spune nu are rost.

Alex spunea...

@ Lillee
Ti-ai pus intreabarea cum se simt bebelusii ? tu esti matur si cand te tai iti pui zece pansamente.
Da bebelusul acela care nu e vinovat penru placerea ta ce vina are sa fie rupt in bucati, efectiv!? Eu nu dau cu pietre nici in cele care avorteaza pentru ca mai sunt cazuri in care sunt fortate..sau se poate intampla sa fie di cauza de sanatate,mama nu e pregatita cum trebuie,etc sau mai sunt si cazuri in care doctorii sunt cei care sunt de vina. Dar daca e vorba numai de placere...atunci trebuie sa iti asumi raspunderea si sa incerci sa indrepti ce ai gresit.

Alex spunea...

Stiu ca mai poate fi si vorba ca nu ai stiut,foarte adevarat dar cred ca sunt destul de putine cazuri in care sa nu fie constiente. sau poate o sa ma contraziceti..nici eu nu sunt cel mai in msura sa judec pe nimeni dar am vazut cap-coada filmuletul in care arata amanunt cu amanunt avortul.

Scorţişoară spunea...

Alex, eu sunt de acord cu tine, apropo de filmuleţ, înspăimântător...

Anonim spunea...

cutremurator acest articol , jur ca nu am cuvinte sa iti spun ce sentimente mi-a creat

Scorţişoară spunea...

Deşi e scris de aproape 2 ani, pe mine mă tulbură mereu când îl recitesc...

Trimiteți un comentariu

Copyright © 2009

Conţinutul acestui site internet este protejat prin Legea dreptului de autor L8/1996 actualizată. Folosirea conţinutului ori a unor părţi din acesta fără
înştiinţarea, respectiv aprobarea proprietarului acestui site se pedepseşte conform legilor în vigoare.

„Încurcătura unui copil răsfăţat” - site realizat de Blogger în colaborare cu Smashing Magazine - Design Disease - Blog and Web - Dilectio Blogger Template